Vine ziua lui George. “E pandemie…” îmi spune Ciprianul meu într-o dimineață.
“Oare mă cheamă? O să fiu printre ăia 3 care au voie la el acasă?”
Numai bine, peste câteva ore mă sună Diana – mama lui George – și îmi spune că George l-a ales pe Ciprian unic invitat de ziua lui. Și pe Tudor, fratele mai mic, care vine la pachet. Oh, ce bucurie! Venim! Ah, nu i-o ținem acasă, mi se spune, dacă tot rămânem cu banii de party, pizza, sucuri, tort pentru 100 de persoane, mai bine îi cheltuim undeva fain, unde o să fie cei mici în vrie, iar noi ne putem bucura de bucuria lor. Și de liniștea noastră!
Astfel că ajungem sâmbătă la prânz la Arsenal Park.
Mâncăm la restaurantul din pădure, în timp ce copiii, mult prea fericiți ca să stea la masă, sunt la locul de joacă de lângă terasă.
Așa că ne permitem și o cafea digestivă după prânzul prea îndestulător. Mă enervează când mâncarea e prea bună. Pur și simplu nu îmi dau seama că m-am săturat. Nu face nimic, am 88 de hectare să mă tot plimb. Face bine la bilă.
Pornim apoi spre traseele Aventura. Începe distracția adevărată! Băieții mari dispar prin copaci, cu cască și echipament de siguranță. Nu avem stres să ne uităm după el. Totuși o facem. Pentru poze. Îi strigăm să zâmbească, să facă mutre, stai acolo, să te filmez cum îți dai drumul pe tiroliană etc. Îi încurcăm, cum ar veni. Dar sunt prea fericiți ca să comenteze. Tudor cel mic suferă că nu e destul de înalt pentru trasee. Dar până la urmă îl ajută un instructor binevoitor și pe el să facă traseul cel mai ușor. Cătinel, cătinel, ajunge la capăt. E ca o bilă de foc. Îmbujorat și fericit. Și mai vrea! Tații se dau pe tiroliana mare. Aia, a doua cea mai lungă din țară. Și ei mai vor. Hai, gata, ajunge!
E deja ora cinei. Copiii sunt lihniți.
Mâncăm cina și apoi îi spunem ospătarului că e ziua lui George. Și că nu avem tort! Ne face cu ochiul, se rezolvă. Vine după câteva minute cu un tort de clătite cu cioco. Copiii chicotesc. Tortul dispare.
Nu vor la somn. Ok, e party, se acceptă. Mergem în sala de board games. Ne petrecem restul serii acolo. Râdem, jucăm, dăm cu zarul.
Când se face prea târziu ca să ni se mai pară amuzant și când câștigă cealaltă echipă, pornim spre Vila General.
În drumul nostru, dăm de focul de tabără. Iaca, nu știam de el. Distracția pare în toi. Mai zăbovim puțin și noi. Bem o bere în timp ce copiii dansează în jurul focului. Pfff, lux!
Când ajungem la cazare, sărbătoritul vrea să doarmă doar cu prietenii lui, așa că le pregătim canapeaua din living. Părinții urcă în dormitoarele lor. În baie, jacuzzi. E păcat să îl lăsăm nefolosit, așa că ne culcăm 2 ore mai târziu, îmbăiați și relaxați!
Dimineața, la 9, luăm micul dejun și facem o plimbare printre tancuri, avioane, mig-uri și alte fierotanii pe care ne cățărăm cu toții.
Am merge și la Aqua Park, dar e închis. Data viitoare, musai! Luăm prânzul și pornim spre casă. Îi cântăm din nou lui George la mulți ani și îl convingem că e cea mai faină zi de naștere la care am fost. La așa party de copil, să tot mergi! Ba mai mult, cred că aici îmi țin și eu ziua la anul!
