Secretul meu pentru adormitul rapid al copiilor

Scrisoare de la musafiri

În momentul în care ne-am dat seama că trecuseră două săptămâni de când copiii noștri nu mai atinseseră parchetul (puteau ajunge oriunde în apartament, pornind din orice loc, fără să pună piciorul jos, folosind noptierele, patul, dulapurile, pereții, lustrele, ba chiar și cașcavalul din frigider unde aveau de traversat lava încinsă), am început să căutăm remedii de liniștire. Ceaiul de mac și țuica păreau cele mai bune variante, însă ne dăm părinți moderni și nu am vrut să le încercăm. Încă!

Până să investesc masiv în melatonină, valeriană, magneziu, ulei esențial de mușețel, melaleuca, Withania somniferă, Hypericum Perforatum și altele, scumpe și de niciun folos, mi-am adus aminte de natură. Și de tot ce înseamnă ea: dezvoltare armonioasă, explorare, distracție și în cele din urmă, epuizarea energiei copilului din dotare. Cea din urmă mă interesa acum cel mai tare. Dă-o-ncolo de dezvoltare!

Am tulit-o spre Arsenal Park, așa, fără să ne punem de acord, că vreme nu mai era. Am ajuns, după un drum de 2-3 ore, cu urechile umflate și ochii plânși și am parcat direct la Aventura Park, căci situația, după cum vă puteți da seama, era cam gravă. Am debarcat copiii, i-am dat în grija instructorilor și am fugit literalmente pe terasă să bem o bere. Am mai luat una și ne-am apucat de povești. Ca în tinerețe. Mă rog, ca înainte de copii, că nu contează vârsta aici. După ceva ore, ne-am trezit cu ei la masă. Hămesiți! Îi priveam bulversată, cine-s ăștia doi, gen, dar le-am luat ceva de mâncare, că nu se face să refuzi niște copii, fie ei și ai altora. S-au șters la gură și au plecat din nou, de data asta însoțiți de tatăl lor. Să caute gloanțe pe terenul de trageri. Ăsta a fost momentul când am intrat în panică. Și eu ce fac? Mâncare, nu, curat, nu, copii, nu, cumpărături, nu, doar eu și natura. Și încă o bere, vă rog! Măcar de m-ar fi dus capul să-mi iau cartea. Aia începută acum două luni, cum s-o numi… 

Ne-am hotărât să nu o luăm spre casă în ziua respectivă și, ca norocul, am găsit un pat primitor și simpatic într-o cameră cu un tun în ea. Bun e, m-am gândit, ni se potrivește! 

Băieții au picat secerați ca pe front când am intrat în cameră. Bieții, m-am gândit, sunt frânți. Și prima dată, după mult timp, mi-am dat seama că le plâng lor de milă și nu mie.
Anul ăsta ne facem vacanța în România și cred că tocmai am găsit cea mai convenabilă ofertă – cazare, masă, activități în pădure și Aqua Park, toate în același loc.

România are zone turistice faine și pentru familia noastră, Arsenal Park e în top.